Un atelier de lucru în formulă online s-a desfășurat la 4 octombrie curent, având tematica „Agresivitatea la copiii preșcolari”. Invitatul special al evenimentului, cuprins în Programul de formare continuă Pedagogie preșcolară, a fost Larisa Chirev, psiholog, asist. univ., specialist dezvoltare personală la Centrul de Ghidare și Consiliere în Carieră a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău.
Lucrările workshopului, moderat de Nadejda Baraliuc, dr., lect. univ., au început cu un exercițiu de reflecție, cei peste 50 de participanți fiind invitați să-și amintească un caz din activitatea lor profesională, ce viza comportamentul agresiv la copiii preșcolari, în vederea identificării a două exemple care au și fost minuțios analizate, revenindu-se la ele pe parcursul întregului atelier tematic.
Astfel, la capitolul Actualizare s-a ținut cont de asemenea aspecte practice cum ar fi vârsta copilului, contextul în care a avut loc incidentul, cum a intervenit adultul și ce rezultat a fost obținut pe final. În acest context, la compartimentul Clarificarea conceptelor s-a discutat despre diferența dintre termenii „agresivitate” și „agresiune”, nuanțându-se calitățile primului de a fi benign sau malign.
În continuare au fost prezentate, într-un mod ce sfidează stereotipurile, teorii explicative ale agresivității, construite – de diferiți autori – în jurul următoarelor cauze: trăirea sentimentului de neputință, starea de frustrare, comportamentul învățat, prejudecăți (rasiale, naționale, sociale etc.), tulburări psihopatologice. În plus, s-a recurs la prezentarea factorilor ce influențează comportamentul copilului: genetic (care se manifestă cel mai puternic la vârste timpurii, fiind legat de temperament: coleric, sanguinic, flegmatic sau melancolic), aspectul reactivității emoționale (intensitatea reacției și viteza redobândirea echilibrului emoțional), propriile convingeri, atitudini și reacții comportamentale ale adulților.
O atenție specială a fost acordată Teoriei autodeterminării, autori Edward L. Deci și Richard Ryan, cu accentul pus pe cei trei factori de motivare: conectare (relaționare), competențe de învățare și realizarea controlului (principiul autonomiei). De asemenea, au fost analizați cei patru pași de relaționare cu copilul, în cazul în care acesta are manifestări negative, cu oferirea unor exemple sugestive în acest sens. Pe final a fost realizat procesul de feed-back. De remarcat că în cadrul evenimentului se încadrau armonios sesiuni de întrebări și răspunsuri, cu discuții de caz pe marginea tematicii date, una extrem de importantă și actuală, dat fiind faptul că la vârsta preșcolară se pun bazele competențelor sociale ale personalității.
